Descriere Schimb de vorbe cu Gabriela - Ottilia Ardealeanu

nu ma privi ca pe un pacat uneori cred ca am fost facuta dintr-o coasta nobila de barbat care m-a privit rece fiindca i-am furat lingoul cel mai mare din sistemul osos nu aurul a contat in facerea asta ci sufletul incarcat de vadite posibilitati estetice in fapt sunt summum de foite cu identitati diverse de parca as fi fost zamislita din toti barbatii universului doar unuia sa-i pot potrivi trupul meu umplut cu suflet de izvor tot ce rezum este ca de atunci singuratatea este o nisa aici asez icoana iubirii si ma rog zavorate cuvintele nu ma dau de gol ar trebui sa sap un tunel de evadare spre tine cateodata te caut sa-ti pun coasta la loc insa din aur fiind ma topesc pe drumul bratelor tale si-atunci raman femeia sa te vindece de dorinte