Descriere Cele șapte surori. Sora furtună. Povestea lui Ally

Ally D Apliese se pregateste sa ia parte la una dintre cele mai periculoase competitii de iahting din lume cand afla vestea mortii subite si misterioase a tatalui ei adoptiv. Se intoarce in graba la casa familiei ca sa se intalneasca cu cele cinci surori ale ei, dar descopera acolo ca tatal adoptiv, un miliardar cu multe secrete, caruia fetele ii spun, in gluma, Pa Salt, le-a lasat fiecareia dintre ele cate un indiciu fascinant despre adevarata lor origine. Mai mult, Ally se bucura de o poveste de dragoste care nu dureaza de multa vreme, dar este profunda si pasionala si ii va schimba viata pentru totdeauna. Dar in jurul ei se intampla lucruri care ii rastoarna asteptarile, asa ca Ally se hotaraste sa urmareasca pista lasata de tatal ei, care o conduce spre frumusetea inghetata a Norvegiei… Aici, Ally incepe sa-si descopere radacinile si felul in care viata ei se leaga inexplicabil de cea a unei tinere cantarete necunoscute, Anna Landvik, care a locuit in Bergen cu o suta de ani in urma si care a cantat in prima auditie a celebrei suite simfonice Peer Gynt, compusa de Edvard Grieg. Cu cat Ally afla mai multe despre Anna, cu atat incepe sa se intrebe cine a fost, cu adevarat, Pa Salt. Si de ce nu a aparut niciodata cea de-a saptea sora? Fragment din volumul Cele sapte surori. Sora furtuna. Povestea lui Ally de Lucinda Riley: M-am sprijinit de parapet, iar mobilul mi-a alunecat din mana, cazand cu zgomot pe punte. M-am aplecat, simtind ca-mi fuge tot sangele din cap si ca eram pe punctul sa lesin. Respirand sacadat, m-am prabusit pe punte si mi-am prins capul in maini. Nu poate fi adevarat, nu poate fi adevarat... gemeam disperata. - Draga mea, ce naiba s-a intamplat? Theo a aparut alaturi de mine, s-a lasat in jos si mi-a ridicat barbia. Ce este? N-am putut decat sa-i fac semn cu mana catre mobilul cazut pe punte. - O veste proasta? Theo a ridicat mobilul, cu o expresie ingrijorata pe fata. Am incuviintat din cap. - Ally, arati de parca ai vazut o fantoma. Hai jos sa bei un pahar cu apa. Cu mobilul intr-o mana, m-a ridicat si m-a dus jos, unde m-a asezat pe o bancheta de piele. Imi trecea prin cap ideea idioata cum ca, vazandu-ma intr-un asemenea hal, avea sa creada ca eram o neajutorata. Theo si-a tras pe el o pereche de pantaloni scurti, iar mie mi-a pus unul dintre tricourile lui; pe urma, mi-a adus un pahar mare cu coniac si altul cu apa. Mainile imi tremurau atat de tare incat l-am rugat sa deschida el mesageria vocala, ca sa ascult si restul de mesaje. Coniacul mi-a ars gatul, dar m-a incalzit putin si m-a mai calmat. - Poftim! Theo mi-a dat mobilul si am reascultat amortita mesajul lui CeCe, precum si pe celelalte, inclusiv trei de la Maia si unul de la Marina, pe urma vocea mai putin cunoscuta a lui Georg Hoffman, despre care-mi aminteam vag ca era avocatul lui Pa. In plus, alte cinci incercari, dar evident, cel care sunase nu stiuse ce sa spuna si inchisese telefonul. Nu-si lua privirea de pe fata mea, in timp ce puneam mobilu alaturi de mine. - Pa Salt a murit, am soptit incet. - O, Doamne sfinte! Cum? - Nu stiu. - Esti sigura? - Da! CeCe a avut curajul sa-mi spuna. Totusi, nu pot sa inteleg... doar ieri am vazut iahtul lui Pa. - N-as putea sa-ti dau o explicatie pentru asta, iubito! Cel mai bine fi sa suni imediat acasa. - Eu... nu pot. - Inteleg. Vrei s-o fac eu? Daca imi dai numarul... - NU! am tipat la el. Nu, trebuie sa ma duc acasa. Imediat!