Descriere Mesagerul stelar

Printr-o perspectivă cosmică asupra civilizației pe Pământ, Neil deGrasse Tyson pune într-o lumină nouă liniile de falie cruciale ale timpului nostru – război, politică, religie, adevăr, frumusețe, gen și rasă – reușind totodată să intensifice sentimentul profund al unității lumii. Într-o perioadă în care opiniile noastre politice și culturale par a fi mai polarizate ca oricând, Tyson oferă antidotul necesar pentru multe dintre lucrurile care ne despart, pledând cu pasiune pentru cele două componente îngemănate ale iluminării - perspectiva cosmică și raționalitatea științei. După o analiză profundă asupra modului în care știința vede lumea și asupra planetei Pământ, creierul uman are capacitatea de a reseta și a recalibra prioritățile vieții, modelându-ne, în consecință, acțiunile și capacitatea de reacție. Nicio perspectivă asupra culturii, societății sau civilizației nu rămâne neatinsă. Cu un condei precis și clar, Mesagerul stelar ne îndrumă să descoperim lumea altfel. De la aspecte legate de rezolvarea conflictelor globale până la îndemnuri de a aprecia viața la adevărata ei valoare, Tyson dezvăluie, cu căldură și elocvență, o serie de adevăruri mărețe și frumoase valabile pentru noi toți – informați și iluminați de cunoașterea locului nostru în univers. De unde venim? Venim cu toții din Africa, lăsați prostiile, suntem o singură specie, indiferent de culoarea pielii. Ce suntem? O specie cu inteligență superioară (Homo sapiens sapiens), dar nu singura dotată cu inteligență de pe Pământ. Încotro ne îndreptăm? Ei, aici nu mai e ușor de răspuns și nu putem decât să sperăm că vom poseda inteligența necesară ca să asigurăm în viitor supraviețuirea civilizației umane. Continuând demersul educativ al mentorului său, Carl Sagan, precum și viziunea acestuia asupra locului nostru în univers («suntem cu toții făcuți din praf de stele»), Neil deGrasse Tyson ne invită să luăm o pauză de la convingerea că lumea se învârte în jurul nostru și să ne proiectăm într-o perspectivă cosmică. De aici putem să ne vedem, obiectiv, de la depărtare, pe noi, dar și toate lucrurile demne de admirație din jurul nostru – de la ecuații matematice, la găuri negre sau studierea unei insecte la microscop – și să descoperim, astfel, adevărul din vorbele poetului: «Mai multe-s pe pământ și-n cer, Horațio, decât în filosofia ta.» Iar cel mai frumos lucru din tot acest univers infinit, ne spune Tyson, este că suntem dotați cu o inteligență care ne lasă să-l cunoaștem cât de cât. Și ăsta e un gând pentru care merită să speri. – Laura Câlțe