Descriere Pledoarie pentru altruism. Puterea bunăvoinței

Pentru ca lucrurile să se schimbe cu adevărat, trebuie să îndrăznim altruismul. Să avem curajul de a spune că altruismul veritabil există, că poate fi cultivat de fiecare dintre noi și că evoluția culturilor poate favoriza expansiunea lui. Să îndrăznim să învățăm altruismul în școli ca pe un mijloc prețios care permite copiilor să-și realizeze potențialul natural de bunăvoință și de cooperare. Să îndrăznim a afirma că economia nu se poate mulțumi cu glasul rațiunii și al interesului strict personal, că trebuie să asculte și să facă auzit glasul solicitudinii. Să îndrăznim să ținem cont de soarta generațiilor viitoare și să schimbăm felul în care exploatăm astăzi planeta, care mâine va fi a lor. Să îndrăznim, în sfârșit, să proclamăm ideea că altruismul nu este un lux, ci o necesitate. Iubirea altruistă este cea mai bună garanție a unei vieți pline de sens, o viață în care aducem fericire altora și încercăm să le reducem suferințele, o viață pe care o putem privi cu un sentiment de satisfacție senină la apropierea morții. Adevărata fericire este nedespărțită de altruism, fiindcă participă cu bunătate esențială și este însoțită de dorința profundă ca fiecare să se poată împlini în viață. Este o iubire întotdeauna disponibilă și izvorăște din simplitate, din seninătate, din forța imuabilă a unei inimi pline de bunătate. (MATTHIEU RICARD) Matthieu Ricard vine dintr-o cultură științifică de vârf a lumii moderne franceze și se retrage pe platoul Tibetului, fascinat de gândirea și spiritualitatea budistă. Prin lucrarea de față ne aflăm în două ipostaze complet opuse: modernism cu un potențial care poate conduce la anarhie, cu extincția vieții pe Terra, și o spiritualitate tradițională în care omenirii i se oferă soluția ieșirii din impas și șansa supraviețuirii. Pledoaria lui Matthieu Ricard pentru altruism și compasiune își găsește nu doar un ecou benefic în relația interumană, ci și un suport științific în experiențele efectuate în laboratoarele moderne. Să-l ascultăm acum, cât încă mai este vreme, cât încă timpul mai este al nostru! (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN