Descriere Literaturile romane postbelice

Un studiu despre fenomenologia relaţiei dintre scriitorul român şi puterea politică, în perioada postbelică. Reacţiile posibile: oportunism, evazionism, subversivitate, disidenţă-exil, încorporate în patru literaturi paralele, fiecare cu miza ei, fiecare cu personalitatea ei. O poveste abstractă a literaturii române postbelice, proiectată pe un fundal istoric concret. O poveste grevată pe un realism politic şi pe o dramă morală. Drama scriitorului român într-un regim represiv. O poveste scrisă pentru cei care vor să înţeleagă reacțiile literaturii în confruntarea cu instituțiile de constrângere şi control: partidul unic, securitatea şi cenzura. Cine a învins? Au învins instituţiile puterii reale a dictaturii sau a ieşit învingătoare puterea simbolică a literaturii? Dar ce se întâmplă oare cu literatura când piaţa se substituie dictaturii politice? A fost, este sau va fi vreodată literatura perfect liberă? O istorie literară conceptuală, oprită din când în când la interogații teoretice, se intersectează cu o istorie literară narativă, bine documentată, spusă pentru toţi cei care vor să-şi amintească, dacă au amintiri, sau, dacă nu au trăit acele vremuri, să-şi închipuie în trezvie cum a fost. O istorie literară care ţine cont de Istorie. (Ion Simuț) Volumul Literaturile române postbelice are la origine ideea celor patru literaturi (oportunistă, evazionistă, subversivă şi disidentă), enunțată pentru prima dată într-un articol din România literară , în 1993, şi dezvoltată în volumul Incursiuni în literatura actuală, apărut în 1994. Toată argumentaţia şi documentarea sunt noi, actualizate la stadiul de acum al interpretărilor critice şi al informațiilor de istorie literară despre perioada dictaturii postbelice, despre etapele ei și despre instituțiile ei definitorii (partid unic, Securitate și cenzură). O carte nouă, axată pe o idee ce a devenit din ce în ce mai cunoscută şi mai răspândită în retrospectiva literaturii române din perioada postbelică, prin conceptele propuse şi prin viziunea care îmbină argumente estetice şi argumente politice. (Ion Simuț