Descriere Cartea din Valea Matragunii. Antologie de autor 1996-2020

Intre timp, am scris si am publicat cateva carti de poezie. Fiecare comentariu critic, despre volumele mele, era pentru mine o descoperire de sine. Tot timpul am crezut ca nu am pus pe cantarul poeziei excesivul din mine. Am amintit cateva secvente din devenirea mea intru poezie. Prin care am dobandit prieteni de viata lunga. Atat de necesari in lumea asta cu multe surprize. Ani de zile, asteptam toamna, sa ma intalnesc cu prietenii si poezia lor in satul de pe Mara. La fel se intampla si in acest an. La sfarsitul lunii septembrie, cuvintele limbii poetice vor fi o chemare la Desesti. Am stat de vorba cu nucul, din fata casei, provocator de poezie. A clipit din frunze. Iar eu am privit in oglinda prunciei mele si mi s-a aratat biblioteca din sura. De acolo a plecat totul. (GHEORGHE PARJA)Imbrac camasa iernii doar acasaSa ma fereasca de viscol si ninsoriIntind in lume mari corturi de matasaSub care frigul daltuie vioriPeste omaturi sclipeste ochi de lupUrsita iernii inconjoara sateNecunoscute drumuri de pamant se rupSi trec in oameni tainice, curateIn poduri merele din nou se cocSi se rosesc ferindu‑le inghetulPe ulita de piatra arde‑un focLa care se‑ncalzeste cantaretulImi vine dor de duca nesfarsitCand pasarea de abur luceste in oglinziSi ajung acasa dor incremenitIn noaptea lunga din colinziImbrac camasa iernii doar acasaPadurile ma urca spre GutaiPe unde‑as fi camasa ma apasaSi ma intoarce‑n cantecul dintai.(Camasa de iarna)Antologia pune alaturi de cititorul si comentatorul de poezie Gheorghe Parja statura poetului cu acelasi nume: atent la modulatiile clipei si visand durate prelungi, de o solemnitate calda si traganata a rostirii, retras in singuratatea umbrateca de poarta maramureseana, dar deschis, ca si ea, spre lume, numarand generos toate fetele luminoase ale prejmei, dar neiertator cu cele intunecate. Averea dintre coperti merita prefirata vers dupa vers. (IRINA PETRAS)Pentru poezie nu exista tarziu . Si chiar daca aparentele cronologice ma contrazic, imi place sa cred ca nici pentru poeti. Cu atat mai mult in cazul lui Gheorghe Parja, a carui poezie de factura dramatic-lirica, hranita de traditiile Maramuresului, dar si de sevele modernitatii, se situeaza dincolo de clipa, ca o marturie launtrica despre ce este fiinta poetului in orizontul istoriei. (LAURENTIU ULICI)Desi prin venele poemelor lui Gheorghe Parja mai curge un suvoi din sangele traditionalistilor, sunetul pur al modernitatii izbuteste sa infranga cliseul, tot astfel cum picatura de apa gaureste piatra. In urma acestei tenacitati sfredelitoare, numai bijuterii naturale: imagini somptuoase, cristaline, precum florile de mina. Poetul rascoleste, in poemele sale, urmele stramosilor, in care ghicim genealogia fiintei in genere, cauta intruparile arhetipale ale predecesorilor, proslavind, in tonul unui imn decent, intreaga istorie vazuta nu atat ca o avalansa de evenimente, cat ca o surpare geologica a amintirilor. (RADU G. TEPOSU