Descriere De la fereastra mea

De cand se stie, Raquel a fost indragostita pana peste urechi de Ares, vecinul ei misterios si sexy. Il urmareste pe ascuns de la fereastra si, spre dezamagirea ei, n-a schimbat niciodata vreo vorba cu el. Ceea ce Raquel insa nu stie e ca totul e pe cale sa se schimbe… Ares incepe sa se intersecteze cu vecina sa chiar si in cele mai neasteptate locuri si, curand, descopera ca, in realitate, aceasta nu e tanara inocenta pe care o crede el. Acum, Raquel are un singur tel: sa-l faca pe Ares sa se indragosteasca de ea. Insa pentru asta nu e pregatita sa piarda totul si, cu atat mai putin, pe sine insasi… Fragment din cartea: Se vede ca este un domn foarte amabil, ceea ce ma nedumereste; ma asteptam la un batran acru si arogant. Insa cred ca ar fi trebuit sa presupun ca nu este asa cand Ares mi-a povestit despre el aseara. Tata a fost singurul care a decis sa nu traiasca din banii bunicului meu. El doar i-a imprumutat bani pentru a-si incepe afacerea si , cand a avut succes, i-a inapoiat. Cred ca de aceea bunicul a fost intotdeauna mai apropiat de noi; Intr-un fel, il admira pe tata. Juan a luptat si a muncit din greu sa ajunga unde este acum . Cred ca asta spune multe lucruri bune despre el. Ma intreb ce s-o fi intamplat cu mama lui Ares de l-a inselat si a fost atat de neglijenta pentru a permite ca el , copil fiind, sa o descopere.  Intotdeauna am crezut ca barbatii sunt cei care distrug casniciile. Stiu, este o generalizare teribila, dar acum imi dau seama ca nu este asa , ca ambele sexe fac greseli care marcheaza vieti.  Ii salut cu mana pe Artemis si pe Apolo, care imi zambesc. Artemis nu pare genul de persoana care sa se certe cu cineva. Arata intotdeauna impecabil , matur si rece. S-au poate ca trag concluzii gresite. Un medic inalt, in varsta si cu par alb, iese din camera, aranjandu-si ochelarii. Fac un pas in spate, lasandu-i pe Apolo si pe Artemis sa se duca langa Ares ca sa auda ce are de zis doctorul.  - Sunt vesti bune.  Suspinele rasuna pe coridor. Doctorul incepe sa explice o gramada de lucruri in limbajul sau medical, pe care nu-l inteleg prea bine , dar putinul pe care il descifrez este ca, se pare, desi mai facute cateva analize, sechelele atacului cerebral suferit de bunic sunt minime si va fi bine. Doctorul le spune ca pot intra sa il vada si se retrage. Privesc cum cei trei barbati din fata mea sovaie. Vor sa se imbratiseze , dar caracterele lor nu le permit, iar asta mi se pare foarte trist. De ce este atat de greu de inteles ca e bine sa te imbratisezi cand vrei sa plangi de bucurie pentru ca bunicul tau va fi bine?  Emotiile le strabat fetele foarte clar: Bucurie ,usurare, vina. Hotarata, il apuc pe Ares de brat si-l intorc spre mine si , inainte sa poate spuna ceva, il imbratisez strans. Vad pe deasupra umarului lui Ares cu Apolo isi imbratiseaza tatal si un Artemis sovaitor li se alatura. Cand ne desprindem , toti trei se pregatesc sa intre si eu ii aderesez cateva cuvinte de incurajare lui Ares inainte de a-l vedea disparand pe acea usa. E de inteles ca eu sa nu intru acolo; nu cred ca bunicul ar dori sa vada o necunoscuta dupa ce s-a trezit din asa ceva.  Ma asez pe scaunul din metal pe care inainte a stat Artemis . Sunt cufundata in gandurile mele , iar pasii rasuna pe tot etajul. Cand imi ridic privirea , vad o fata intreptandu-se spre mine si imi ia cateva secunde sa o recunosc fara uniforma; Claudia.