Descriere Colectia Centenarul Marii Uniri. Set 6 Volume

Desăvârşirea  idealurilor unui popor se poate face numai prin cunoaşterea istoriei şi prin aprecierea obiectivă a faptelor ȋnaintaşilor şi conducătorilor transcendenţi prin veacuri  apus. Colectia Centenarul Marii Uniri. Set 6 Volume contine cartile: Regina Maria Ferdinand I. Regele Romaniei Mihai Viteazul Mircea cel Batran Petru Cercel Radu Negru Voda   Descrierea cartii  Regina Maria Ȋn istoria cunoscută a poporului nostru nu cred că a existat un conducător mai iubit decât Regina Maria. Devenind  Regină, ȋn anul 1916 ea a fost cea care a l-a influenţat decisiv pe regele Ferdinand să intrăm ȋn război de partea Antantei. Acest lucru a făcut ca după terminarea războiului, datorită faptului că România a făcut parte din tabăra câştigătoare, teritoriul României să se întregească. Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureşul şi Sătmarul au intrat în componenţa Regatului Român. În timpul Primului Război Mondial, va activa ca soră medicală pe front. Activitatea ei nu va fi una de faţadă, regina dând dovadă de un curaj nebun, aflându-se ȋn primele rânduri în tranșee şi va avea grijă de soldaţi. Activitatea ei de soră nu se va rezuma doar la soldaţi, ci și la orfani şi alte persoane nevoiaşe. Acest efort este recunoscut ca fiind un mare act de bravură al reginei chiar şi de către cei mai ȋnverșunați rivali ai ei.   După terminarea războiului, în timpul Conferinţei de Pace de la Paris, Marile Puteri aliate nu au vrut să recunoască unirea teritoriilor româneşti cu Vechiul Regat. Delegaţia română trimisă la Paris nu a avut sorţi de izbândă ȋn a-i convinge pe cei care conduceau conferinţa să recunoască oficial Unirea. Atunci, regina Maria merge într-o vizită neoficială la Paris și se întâlneşte cu principalii lideri politici străini care se aflau acolo reuşind să încline balanţa în favoarea României.   Descrierea cartii  Ferdinand I. Regele Romaniei Deși divinitatea i-a hărăzit să călăuzească destinele acestei ţări doar 13 ani, Ferdinand a izbutit să înfăptuiască ceea ce niciun alt înaintaș al său, fie că vorbim de Carol I, Alexandru Ioan Cuza sau Mihai Viteazul, nu a reuşit. Strângerea laolaltă a celor 17 milioane de români din toate provinciile istorice într-o singură ţară și sub o singură oblăduire, cu o singură direcție și viziune spre viitor reprezintă pecetea vie şi nedezlipită a domniei sale. Sacrificiile făcute de acest om par a fi supraomenești pentru zilele în care trăim. A renunţat în totalitate la tot ceea ce a ținut de propria-i ființă şi a pus pe primul loc o ţară care nici măcar nu era a lui prin naștere şi care, la un moment dat, l-a privit ca pe un străin. Poate că lucrurile cu adevărat mărețe, destinate a dăinui răsunător în eternitate, se pot întrupa doar în acest fel. Nu știm dacă aceasta este rețeta ideală, dar, totuși, pentru Ferdinand aceasta a fost singura cale sau poate calea corectă în propria-i accepţiune.   Îngenuncherea „neamțului” din ființa sa lăuntrică, excomunicarea din Biserica Apostolică făcută de Sfântul Părinte pentru că și-a creştinat urmaşii după ritul Sfintei Biserici de stirpe bizantină, intrarea în război împotriva ţării de origine, excluderea din dinastia Hohenzollern, etichetarea ca trădător de fratele său mai mare, sunt tot atâtea argumente ale preţului plătit de Ferdinand pentru ca Transilvania, Muntenia, Moldova, Banatul, Crișana și Bucovina să ajungă acel tot unitar al tuturor celor vorbitori de limba română.   Descrierea cartii  Mihai Viteazul „Dacă a fost vreodată un principe în lume demn de glorie pentru acţiuni eroice, acesta e signor Mihai, principele Valahiei” ( Descriere a lui Mihai Viteazul  apărută ȋntr-un jurnal de la Roma )   „Cea mai groaznică  înfrângere din istoria turcilor, se datoreşte exclusiv necredinciosului şi afurisitului de Mihai” ( Spusele cronicarul otoman Mustafa Naima despre victoria lui  Mihai Viteazul la Giurgiu )   “Se zice ca românul e foarte tare şi că planurile lui cresc potrivit cu izbândele.”   ( Regele Franţei Henric al VI-lea referindu-se la Mihai Viteazul ȋntr-o scrisoare trimisă ambasadorului său de la Poartă )   Descrierea cartii  Mircea cel Batran De ce o carte dedicată lui Mircea cel Bătrân în cadrul colecției ”Centenarul Marii Uniri”? Care a fost aportul lui Mircea pentru împlinirea idealului suprem al poporului român? Răspunsul este unul cât se poate de complex și se regăsește în această lucrare. În primul rând, Mircea cel Bătrân a fost (re)descoperit în perioada romantică a secolului XIX, când făuritorii ideii înfăptuirii Unirii, intelectualii și luptătorii generației pașoptiste, i-au evocat personalitatea și l-au folosit ca simbol pentru lupta românilor. Totodată, Mircea cel Bătrân este primul străbun direct al lui Mihai Viteazul (întemeitorul dinastiei Drăculeștilor) cel care a înfăptuit oficial o primă Unire a Principatelor Române. în timpul domniei sale, întinderea Valahiei a fost cea mai mare de pe întreg cuprinsul istoriei.   Mircea a fost conducătorul valah cu cea mai lungă domnie, cu cea mai puternică armată și un adevărat arbitru pentru balanța puterii în zonă, tratând pe picior de egalitate cu toți vecinii. Acestea, precum și alte argumente care se regăsesc în această lucrare, sunt motive suficiente pentru a-l pune pe ilustrul conducător român la loc de cinste și pentru a-l așeza în panteonul conducătorilor care au pus o cărămidă la făurirea dezideratului suprem și anume, unirea tuturor românilor într-o singură țară.   Descrierea cartii  Petru Cercel Frate mai mare al lui Mihai Viteazul, Petru Cercel a fost primul ambasador cultural al poporului român. Spirit enciclopedic, cunoscător a 14 limbi străine, el a facut ca termenul de valah să fie cunoscut de către toată Europa ca fiind ceea ce a reprezentat cu adevărat în istorie: denumirea tuturor românilor din cele trei principate precum şi din afara lor. Cu alte cuvinte, Petru Cercel, intelectual, scriitor și iubitor al artelor, a fost cel mai de seamă “os de domn din Basarabi” ce i-a reprezentat cu mândrie pe români peste tot pe unde a umblat prin lume. “Excelenţa sa este sănătoasă şi voioasă şi foarte atentă şi zeloasă pentru cultul divin. Face bună dreptate, nu stă niciodată în inacţiune, îşi împarte timpul cu sârguincioasă măsură, păstrează un stil, o ordine demnă de el, îşi cârmuieşte şi conduce statul cu atâta socotinţă şi modestie, încât se miră oricine. Nu cedează nici la frig, nici la căldură, nici la foame, nici la sete, nici la orice alt neajuns, ci ţine divan în fiece zi în mod obişnuit până la amiază şi adeseori şi după aceea, ascultând cu bunătate şi pe săraci întocmai ca pe bogaţi, însă iubeşte şi ocroteşte mult sărăcimea şi nu îngăduie să i se facă vreo împovărare sau orice fel de împilare. Acest domn nu numai că e iubit, dar chiar adorat de popor căci se vede clar că ei îl adoră şi îl privesc ca pe un zeu venit pe pământ...”   Francesco Vincenti către Germigny, ambasadorul francez la Istanbul   Descrierea cartii  Radu Negru Voda Cel mai bun argument al faptului că înainte de Basarab cel Mare exista un stat valah bine închegat ne este dat de Ștefan, fiul comitelui cuman, Parabuch din Severin, care declara la anul 1325 că puterea regelui Carol Robert ”nu poate întru nimic să stea împotrivă şi să se compare cu puterea lui Basarab . Vorbele lui sunt garanţia faptului că Ţara Românească nu era un stat puternic creat peste noapte de “Sfântul duh al istoricilor ”, un stat pe care Basarab nu avea cum să îl formeze în cei câţiva ani de domnie, ci era un stat unitar, cu o economie, viaţă socială şi putere armată de excepţie, consolidat în cei 24 de ani de domnie a lui Radu Negru Vodă.   “Radu Vodă Negru era vodă ȋn Ardeal ṣi Herţeg pe Almaṣ ṣi Făgăraṣ ṣi au coborât la Țara Românească pe Apa Dâmboviţei la Câmpulung unde ṣi-au făcut curţi ṣi mânăstiri la acel an. Venit-au ṣi Basarab, Banul Craiovei ṣi s-au supus lui. Și au stăpânit numitul domn toată Țara Românească cu cinci judeţe ale Craiovei până ȋn Dunăre ṣi până ȋn Apa Siretului ṣi ȋn Ardeal ṣi Făgăraṣul, cum ṣi cei mai din urmă lui domni multă vreme au stăpânit acestea, după cum să dovedeṣte titlul hrisoavelor. Iară după aceasta au mutat Radu Vodă Negru, Scaunul la curtea din Argeṣ ṣi făcându-ṣi curţi, au făcut ṣi biserică, ȋn care după moartea lui s-au ȋngropat ṣi i-au făcut ṣi Statui de piatră, adecă chipul lui, care iaste ȋn slona acei biserici” - Gheorghe Șincai