Descriere Pachet Mircea Eliade 6

Pachet Mircea Eliade 6 Lectura textelor fictionale ale lui Mircea Eliade in editii stabilite stiintific, cu aparat critic si studii introductive ample, este fundamentala pentru intelegerea unei opere expuse permanent unei circulatii intre istoria religiilor si literatura. Pachetul contine: 1. Mircea Eliade, Domnisoara Christina. Sarpele Domnisoara Christina este unul dintre putinele noastre romane fantastice si reprezinta una dintre experientele cele mai interesante ale romanului nostru interbelic. Portetul domnisoarei Christina emana impresia de "tinerete oprita pe loc", dar si decenta unei tinere binecrescute de altadata. În romanul Sarpele epicul are o linearitate aproape clasica în simplitatea lui, un echilibru perfect al mijloacelor stilistice, cu un ritm egal, fara simboluri ori metafore grele. Treptat se întelege ca "Sarpele" din titlul romanului este superpersonajul "om-sarpe", nascut din magica identificare a reptilei si a barbatului. Andronic-Sarpele reprezinta centrul metafizic, epic, spatial si psihologic al romanului. 2. Mircea Eliade, La tiganci. Nuvele fantastice Este primul volum din seria „Mircea Eliade. Proza fantastica postbelica” si cuprinde nuvelele (Un om mare, Dousprezece mii de capete de vite, Fata capitanului, Ghicitor în pietre, La tiganci, O fotografie veche de paisprezece ani) ordonate cronologic. În aceste pagini de proza fantastica, de imaginatie, Eliade da o forma memorabila axiomei fundamentale a viziunii lui asupra lumii, conform careia orice hierofanie are drept consecinta revelarea sacrului ascuns în profan.In aceste pagini de proza fantastica, de imaginatie, Eliade da o forma memorabila axiomei fundamentale a viziunii lui asupra lumii, conform careia orice hierofanie are drept consecinta revelarea sacrului ascuns în profan. 3. Mircea Eliade, Maitreyi Sufeream cumplit. Sufeream cu astat mai mult cu cat intelegeam ca, odata cu Maitreyi, pierdusem India intreaga. Tot ce mi se intamplase pornise din dorinta mea de a ma identifica cu India, de a deveni cu adevarat „indian“. Dupa ce citisem scrisoarea lui Dasgupta, stiam ca nu voi fi iertat asa de curand. Aceasta Indie, pe care incepusem s-o cunosc, la care visasem si pe care atata o iubisem, imi era definitiv interzisa. Nu voi putea niciodata dobandi o identitate indiana. Speranta noastra, a mea si a lui Maitreyi, ca ne-am fi putut casatori, se urzise dintr-o iluzie. Invatasem destula filozofie indiana ca sa stiu cat e de greu sa te eliberezi de iluzii, sa te trezesti din vis. In putinele clipe de completa luciditate, imi dadeam foarte bine seama ca fusesem fermecat de propriile mele naluciri. Ma lasasem legat si fermecat de miraje si nu aveam altceva de facut decat sa sfasii panza tesuta de māyā si sa redevin liber, senin, invulnerabil.Mircea Eliade, Memorii 1907-1960