Descriere Sfințenia papucilor de casă. Despre renunțarea la lume - Pascal Bruckner

Două mari ideologii domină societățile occidentale: declinismul și catastrofismul. De la începutul secolului, toate evenimentele par să confirme acest pronostic: încălzirea climatică, terorismul islamic, coronavirusul și războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Singura salvare posibilă este propriul cămin, ultim refugiu și protecție contra sălbăticiei. Dar casa din zilele noastre nu este un simplu adăpost, ci un spațiu în sine care înlocuiește lumea. Poți să te bucuri de pe canapea de plăcerile oferite odinioară de cinematograf, de teatru, de cafenele. Totul sau aproape totul ne poate fi livrat la domiciliu. Și atunci de ce să ieși din casă și să te expui? Scopul eseului de față constă în analiza acestei mentalități a retragerii și a renunțării, în înțelegerea rădăcinilor sale filosofice și a formelor istorice. Fiindcă niciodată tensiunea dintre dorința de a vagabonda și înclinația spre solitudine nu a fost atât de puternică. Iar izolarea obligatorie, veritabil coșmar al ultimilor ani, pare să fi fost înlocuită în cazul multora de o autoizolare voluntară. Nu tirania sanitară ne amenință, ci tirania sedentară. Oare papucii de casă și halatul vor deveni noile embleme ale lumii viitoare? „Cu talentul său obișnuit, Bruckner creionează portretul dulce-amar al unei omeniri ghemuite, chircite, care consideră că mai puțin înseamnă mai bine.“ - _Le Monde_ „COVID-ul a accentuat o tendință care ia amploare încă de la începutul secolului XXI: cea a extinderii excesive a spațiului domestic, căreia îi corespunde micșorarea spațiului public. Acest fenomen, după părerea filosofului, ar fi un răspuns la o politică a fricii, prin frică și pentru frică, o politică ce guvernează încă de la începutul secolului.“ - _Le devoir_ „Observator îngrijorat al unei epoci care duce lipsă de idealuri, Bruckner zugrăvește o imagine fără concesii a vieților noastre infuzate de confort și îi pulverizează pe cei care, asemenea lui Oblomov, eroul literaturii ruse, trăiesc culcați și devin treptat niște ființe diminuate. Un eseu salutar și coroziv.“ - _Revue des Deux Mondes_ Născut la Paris în 1948, PASCAL BRUCKNER este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. A fost ales membru al Academiei Goncourt în 2020. La EDITURA TREI au apărut toate romanele sale – _Casa îngerilor_, _Luni de fiere_, _Hoţii de frumuseţe_, _Fiul cel bun_, _Care_ _dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?_, _Iubirea faţă de aproapele_, _Căpcăunii_ _anonimi_, _Copilul divin_, _Palatul chelfănelii,_ _Iubito, eu mă micşorez!..._, _Păzea,_ _se-ntoarce Moş Crăciun!_, _Paria_, _Un an și_ _o zi_, volumele de eseuri – _Noua dezordine_ _amoroasă_, _Fanaticii apocalipsei_, _Paradoxul iubirii_, _Căsătoria din dragoste_, _Euforia perpetuă_, _Mizeria prosperităţii_, _Tirania penitenţei_, _Înțelepciunea banilor_, _Un rasism imaginar_, _O scurtă eternitate_, _Din prietenia unui munte_, _Un vinovat_ _aproape perfect_, _Sufăr, deci exist_, precum și volumul de teatru _Ce dorește_ _domnul?_