Descriere Cartea verii/Tove Jansson

O bijuterie semnata de mama mominilor. Pe o insula minuscula si adorabila din Golful Finlandei, Sophia, o fetita care incepe sa deschida ochii asupra lumii, si bunica ei extraordinara isi petrec o vara de neuitat. Scormonesc dupa proteza in tufe de bujori, hoinaresc impreuna pe insula, mesteresc barci din scoarta de copac, isi construiesc o Venetie in miniatura, dezbat probleme grave despre Dumnezeu, viata, dragoste si moarte, spioneaza cu nerusinare casele vecinilor de pe alte insulite, se dau in vant dupa furtuni, fac schimburi nostime de pisici, dupa toanele nepoatei, si au tot felul de aventuri naucitoare. Bunica pare cam morocanoasa la prima vedere si are un umor destul de sec, dar ea este cea care ii incurajeaza, de pilda, pornirile stiintifice ale nepoatei, scriind dupa dictare un delicios Tratat despre ramele rupte. Cele doua formeaza o pereche memorabila si indestructibila, menita parca sa ne aduca aminte tot ce este mai frumos si mai vulnerabil in fiinta umana. Cartea verii ne spune inca o data, intr-un mod idilic si induiosator, ca doi oameni isi pot crea singuri o lume a lor la fel de perfecta ca o insula. Tove Jansson a fost geniala. Ne-a dat acest roman minunat, frumos, intelept si totodata foarte haios. ( Philip Pullman ) Cartea verii e ca un fluture eliberat intr-o camera plina de elefanti. Un microcosmos care atinge perfectiunea, un imn desavarsit inchinat lucrurilor mici, o lectura tihnita. Cartea veriieste o lume sine . ( Ali Smith, The Guardian ) Cred ca fiecare cititor a petrecut cel putin o vacanta de vara la bunici. Ai invatat numele fiecarui prieten necuvantator de la o ferma indepartata, ai dormit in miezul zilei intr-o casuta primitoare sau ai lenevit intr-o oaza de liniste in oras, savurand fiecare prajitura pregatita cu drag de bunica ingaduitoare si ascultand toate istorisirile impartasite pe inserat de bunicul povestitor. Fireste, sa nu uitam de blugii rupti sau de juliturile de pe brate, de ciresele mancate direct in din pom, de cursele cu bicicletele, rolele si skateboardurile sau de intalnirile de la apus. Of, bunicii vor ramane mereu aliatii nostri de nadejde! " Am citit-o intr-o iarna, cu gandul la soare, dupa un ultim volum cu mominii, care m-a lasat tanjind sa mai citesc ceva de Tove Jansson. Are ceva atat de calm si limpede, incat o poti citi in absolut orice dispozitie. O bunica, o fetita si dialogurile lor despre tot si nimic sunt induiosatoare si reconfortante. Nu e, cum ar putea parea, una dintre cartile acelea grele si megaintelectuale. Fiecare episod e independent de celelalte, o poti relua oricand fara sa pierzi sirul sau poti reciti un capitol care ti-a placut ca pe o mica nuvela. O sa-i placa si bunicii, si tatei si sorei tale! Sau celui mai bun prieten! " ( Andreea Caleman )