Descriere Cruciadele vazute de arabi/Amin Maalouf

Versiunea europeana si cea araba ale cruciadelor nu prea au multe in comun. Pentru arabi, secolele XII-XIII au fost o perioada de eforturi sustinute pentru a respinge invazia brutala si distructiva a unor hoarde barbare. In timpul domniei lui Saladin, o armata musulmana de nestavilit, inspirata de profeti si de poeti, a reusit sa distruga cele mai puternice regate cruciate. Amintirea acestei mari si durabile victorii castigate de o societate noneuropeana impotriva Occidentului este inca vie in mintea a milioane de arabi. Pornind de la marturiile istoricilor si cronicarilor arabi din epoca, Amin Maalouf povesteste pe intelesul tuturor istoria cruciadelor asa cum le-a vazut, le-a trait si le-a relatat cealalta tabara . El construieste un roman adevarat al cruciadelor si zugraveste un portret plin de culoare al unei societati sfasiate de conflicte interne si zguduite de intalnirea traumatizanta cu o cultura straina, intr-un volum ce cuprinde mai bine de doua sute de ani de istorie care au modelat deopotriva Occidentul si lumea araba, influentandu-le pana astazi raporturile. Amin Maalouf (n. 1949, Beirut) este unul dintre cei mai apreciati scriitori francezi contemporani. Crestin melchit dupa mama, protestant dupa tata, vorbind curent araba, franceza si engleza, a crescut intr-un mediu cultivat, unde scrisul reprezenta, sub diverse forme, o preocupare de familie. Istoric prin formatie, interesat de politica, s-a afirmat ca ziarist la cotidianul libanez An-Nahar in anii 70. In 1976 a parasit Beirutul, stabilindu-se la Paris, unde a devenit redactor-sef al ziarului Jeune Afrique. In calitate de ziarist, a calatorit mult, participand la numeroase evenimente importante: asediul Saigonului, revolutia din Etiopia, razboaiele israeliano-arabe, razboiul civil din Iran. A debutat ca scriitor in 1983, cu eseul istoric Cruciadele vazute de arabi . I-au urmat curand romanele Leon Africanul (1986), Samarkand (1988), pentru care i s-a decernat Prix des Maisons de la Presse, Gradinile luminii (1991), Primul secol dupa B atrice (1992), Stanca lui Tanios (1993), distins in acelasi an cu prestigiosul Prix Goncourt, Scarile Levantului (1996), Periplul lui Baldassare (2000), pentru care i-a fost acordat Premiul Jacques Audiberti d Antibes, si Dezorientatii (2012). A publicat, de asemenea, mai multe volume de eseuri, printre care Identitati ucigase (1998) si Naufragiul civilizatiilor (2019). In 2011 a devenit membru al Academiei Franceze. La Editura Polirom au aparut, unele in mai multe editii, volumele: Periplul lui Baldassare, Stanca lui Tanios, Primul secol dupa B atrice, Gradinile luminii, Leon Africanul, Scarile Levantului, Samarkand, Naufragiul civilizatiilor si Identitati ucigase.